Pozele de pe Google Maps: ce au în comun dealerii care primesc apeluri de acolo
Cumpărătorul se uită pe Google Maps înainte să bată drumul. Ce poze îl conving să vină, cât de des le urci și ce faci cu pozele urcate de străini.
Răspunsul scurt: urci setul de bază (fațada cu firma lizibilă, parcul, biroul, câteva mașini din stocul curent) și revii lunar cu cinci-zece poze noi, făcute cu telefonul pe lumină. Volumul constant te apără și de pozele urcate de străini.
Omul a găsit Tiguan-ul tău pe Autovit. Înainte să bată 40 de minute de drum, face ce facem toți înainte de un drum la o firmă necunoscută: deschide Google Maps să vadă unde merge. Ce găsește acolo decide dacă pornește motorul.
Ce caută cumpărătorul în pozele tale?
Cumpărătorul caută răspunsuri, nu poze frumoase. Întrebările lui sunt precise. Locul există și arată a firmă, sau e un teren cu un container și un lanț la intrare? E stoc adevărat sau un rând de mașini? Mașinile arată ca în anunțuri, sau anunțurile sunt cosmetizate? E un birou unde se semnează actele? Recunoaște fațada de pe drum?
Fiecare întrebare fără răspuns e un motiv să aleagă parcul care i-l dă. La zeci de kilometri distanță, oamenii nu riscă drumul pe ghicite.
Setul de bază: cinci poze
Cinci poze acoperă tot ce vrea să vadă omul înainte de drum.
- Fațada, cu firma lizibilă. Din unghiul din care o vede șoferul care ajunge. E poza după care te recunoaște la fața locului. Tot ea spune „e firmă adevărată, cu nume asumat".
- Parcul, cu stocul aliniat. Lățimea contează: să se vadă că are de unde alege.
- Biroul, pe interior. Masa, scaunele, locul unde se semnează actele. Diferența dintre firmă și tranzacție din parcare.
- Oamenii, dacă vă e comod. Figura celui care răspunde la telefon face apelul mai ușor de dat.
- Câteva mașini din stocul curent. Cele mai reprezentative, nu cele mai scumpe.
Toate cu telefonul, pe lumină naturală, fără filtre. Poza cinstită în care se vede tot convinge mai mult decât poza profesionistă cu cer dramatic.
De ce urci poze lunar, nu o singură dată?
Pozele lunare țin profilul viu, pentru om și pentru Google. Profilul cu zăpadă în poze deși e iulie, sau cu mașini vândute acum doi ani, transmite exact ce nu vrei: că nimeni nu s-a mai uitat pe-acolo de mult. Cinci-zece poze pe lună, cu ce a intrat în stoc, înseamnă zece minute de efort.
Mai e un motiv, mai puțin evident. Poza de copertă, cea de lângă numele tău în hartă, o alege uneori Google singur, dintre toate pozele profilului. Cu cât urci mai multe poze bune și recente, cu atât cresc șansele să se afișeze ce ai fi ales și tu.
Ce faci cu pozele urcate de străini?
Pozele străinilor nu se șterg. Se îneacă în volum. Pe profilul tău poate urca poze oricine: clienți, trecători, omul căruia nu i-ai lăsat din preț. Nu le poți șterge pentru că sunt urâte sau nefavorabile. Poți raporta doar ce încalcă regulile Google.
Apărarea ta e volumul. La 80 de poze bune, una mișcată de la un trecător se pierde în rest. La 6 poze, aia mișcată e a șaptea parte din imaginea ta publică.
Și o verificare simplă, o dată pe lună: deschide-ți profilul de pe telefon, ca vizitator, și uită-te ce poze afișează Google primele. Aia e vitrina ta reală, nu cea din capul tău.
Telefonul din buzunarul cumpărătorului face vizita înaintea lui. Ai grijă ca ce a văzut să semene cu ce găsește la poartă.